TRATAMENTUL FISCAL AL PERISABILITATILOR LA MARFURI IN PROCESUL DE COMERCIALIZARE

Tratamentul fiscal al perisabilitatilor deductibile fiscal la calculul impozitului pe profit este reglementat in Monitorul Oficial nr. 522 din data de 10 iunie 2004 prin H.G. nr. 831 / 2004, pentru aprobarea Normelor privind limitele admisibile de perisabilitate la mărfuri în procesul de comercializare

Prin perisabilităţi, se înţeleg scăzămintele care se produc în timpul transportului, manipulării, depozitării şi desfacerii mărfurilor, determinate de procese naturale cum sunt: uscare, evaporare, volatilizare, pulverizare, hidroliză, răcire, îngheţare, topire, oxidare, aderare la pereţii vagoanelor sau ai vaselor în care sunt transportate, descompunere, scurgere, îmbibare, îngroşare, împrăştiere, fărâmiţare, spargere, inclusiv procese de fermentare sau alte procese biofizice, în procesul de comercializare în reţeaua de distribuţie (depozite cu ridicata, unităţi comerciale cu amănuntul şi de alimentaţie publică).

Nu constituie perisabilităţi pierderile incluse în normele de consum tehnologic, precum şi cele produse prin neglijenţă, sustrageri şi cele produse din alte cauze imputabile persoanelor vinovate sau cele determinate de cauze de forţă majoră.

Perisabilităţile produse se aprobă de managerul, directorul sau administratorul persoanei juridice, după caz, la nivelul cantităţilor efectiv constatate ca pierderi naturale cu ocazia recepţionării mărfurilor transportate, a inventarierii sau a predării gestiunii, până la limitele prevăzute de lege.

Limitele maxime de perisabilitate pentru mărfurile ambalate în recipiente din sticlă se aplică şi pentru ambalajele respective.

Perisabilităţile pot fi acordate numai după o verificare faptică a cantităţilor de produse existente în gestiune, stabilite după cântărire, numărare, măsurare şi prin alte asemenea procedee şi după efectuarea compensărilor conform prevederilor legale în vigoare.

Limitele maxime de perisabilitate admise la depozitare şi desfacere se stabilesc la nivelul întregii activităţi a persoanei juridice plătitoare de impozit pe profit, prin aplicarea coeficientului stabilit pentru grupa de mărfuri la preţul de înregistrare al mărfurilor intrate sau la preţul de livrare pentru mărfurile vândute în perioada cuprinsă între două inventare.

Aceleaşi limite maxime de perisabilitate se acordă şi pentru mărfurile din stoc.

Limitele maxime de perisabilitate în timpul transportului se aplică o singură dată pentru cantităţile de marfă efectiv intrate sau, după caz, livrate, în funcţie de condiţia de livrare stabilită între furnizor şi beneficiar.

Comercianţii pot stabili cote de perisabilităţi diferenţiate sortimental pe depozite, magazine, gestiuni, pentru a fi admise la cheltuieli deductibile din profitul impozabil, cu obligativitatea încadrării în limitele maxime de perisabilitate prevăzute pentru grupa respectivă de mărfuri.

Pierderile sau scăderile cantitative care depăşesc normele de perisabilitate stabilite nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal.

Normele privind limitele admisibile de perisabilitate se aplică numai persoanelor juridice care sunt obligate, potrivit legii, la plata impozitului pe profit, în limita căruia cheltuielile cu perisabilităţile sunt deductibile din veniturile realizate.

Actulul normativ stabileste limitele maxime de perisabilitate care pot fi acordate mărfurilor în procesul de comercializare pentru produsele alimentare şi nealimentare, pentru produsele medicamentoase de uz uman, pentru produsele farmaceutice şi alte produse de uz veterinar.

Avand in vedere importanta si impactul lor asupra rezultatului fiscal, prezentam in continuare limitele legale admisibile de perisabilitate pentru produsele alimentare si nealimentare.